argumentați în minim 150 de cuvinte apartenența textului dat la genul dramatic. 3p Actul I, Scena 2 Pe puntea vaporului, aflat în larg. Lumina difuză se răspândește treptat. ,,Bălcescu( gânditor): Dacă mi-ar îngădui Știrbey să cobor,aș merge pe jos până la București,pentru ca să simt pământul sub tălpi...Să mă lovesc de toate glodurile drumului. Alecsandri: Cum poți să vorbești așa?...Aici te-ar ucide viscolele și toamnele ploioase...îți trebuie soare mult... Bălcescu: Ce știi tu?Ce știți voi?(merge la balustrada vaporului).Uite,vezi tu Dunărea asta mâloasă?Vezi cerul ăsta cenușiu?De ieri stau pe punte și m-am simțit mai bine decât pe Mediterana ta însorită.Am ascultat până am adormit orăcăitul broaștelor astea de la Galați,și niciodată nu m-a pătruns mai adânc. Alecsandri: Mie,drept să-ți spun,mi se pare o nebunie să stai în septembrie o noapte întreagă pe puntea vaporului. Bălcescu: Ascultă,Bazil,și înțelege.Știi tu când m-am simțit mai sănătos în acești zece ani, de când sunt bolnav?Când am dormit o lună în bordei,în pădure,în Țara Moților...Și după aceea trei săptămâni...cât a durat drumul până la Belgrad...Avram Iancu mă sfătuise,ca să pot trece printre trupele imperiale,să mă prefac vânzător de ciubere.Mi-a dat 50 de galbeni și un car de ciubere...iar eu cu însoțitorii mei ne-am îmbrăcat în straie de munteni și ne-am spoit pe față cu funingine.Ca nu ne trădăm cumva,ne tocmeam cu babele câte o oră pentru doi-trei creițari.Era tot pe vremea asta,ploua și dormeam pe iarbă sub car.N-am tușit o dată,trei săptămâni cât a durat călătoria,iar la Belgrad,medicul,care mă văzuse cu câteva luni înainte și mă știa bolnav,spunea că nu mai pricepe nimic.Ah,să mai muște iar viscolul din obrazul meu pe dealul Topologului,ca în atâtea ierni când veneam în sanie,învelit în sarică,la Pitești!Mi-ar face de zece ori mai bine decât soarele leșinat al Mediteranei.” (Camil Petrescu, Bălcescu)
