Citeşte textele date, apoi identifică verbele la modurile personale cunoscute şi completează în caiet un tabel asemenea celui de mai jos. Modul Timpul indicativ perfect simplu Verbul zise -laca Mănăstirea-de-Tămâie! zise ciocârlanul. Aici se află Făt-Frumos, pe care îl cauți tu de-atât amar de vreme. Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea, deşi îi fugeau ochii de atâtea străluciri, se uită mai cu băgare de seamă şi îndată cunoaşte podul cel minunat din ceea lume şi palatul în care trăise ea cu Făt-Frumos așa de puțin, şi îndată i se umplură ochii de lacrimi de bucurie. -Mai stai! şi nu te bucura așa degrabă, că încă eşti nemernică pe aceste locuri şi tot n-ai scăpat de primejdii, zise ciocârlanul. îi arată apoi o fântână, unde trebuia să se ducă trei zile de-a rândul; îi spune cu cine are să se întâlnească și ce să vorbească; o povăţuieşte ce să facă, rând pe rând, cu furca, cu vârtelniţa, cu tipsia și cu closca cu puii de aur dăruite ei de cele trei surori: sfânta Miercuri, sfânta Vineri și sfânta Duminică." (Ion Creangă, Povestea porcului) Persoana a Ill-a Numărul singular ,,Cum au sosit la palat, au mers până în odaia unde aşteptau toți curtenii: -Dezbrăcați-l pe omul ăsta și-l culcați în patul meu. Curtenii l-au dezbrăcat binişor pe Abu-Hasan, l-au îmbrăcat, în halatul califului şi l-au culcat frumos în patul împărătesc. După aceea califul a chemat împrejuru-i pe toţi ai curții, bărbați și femei, şi le-a zis: -Vedeţi pe omul care doarme colea? Mâine dimineața, la ora hotărâtă, întocmai cum faceți când mă deştept eu, aşa să faceţi şi cu el, fără nicio deosebire..." (I. L. Caragiale, Abu-Hasan) -Priveşte! rosti vânătorul cu uimire. Te mirai unde e Fram. El e gata îmbarcat. Ne-a luat-o înainte!... Într-adevăr, Fram se urcase în barcă. Stătea cu spatele întors înspre insulă. În jurul lui, marinarii încercau să-l alunge. Dar Fram stătea neclintit, una cu barca. -Aşadar... începu Otto. -Aşadar, sfârşi Egon, îl luăm cu noi! E dorinţa lui. N-o spune, dar o arată destul de lămurit. Amândoi vânătorii au coborât țărmul de stâncă. Lopețile au început să despice apa, spre corabia din larg. (Cezar Petrescu, Fram, ursul polar) 54
