Când mă deşteptai, numai după o clipă, parcă, de somn, băgai de seamă că soarele fusese, în acea dimineață, mai harnic decât mine, căci se părea că se înălţase pe ceruri în vârful degetelor și, de peste întărituri, se uita furis la mine, tocmai în fundul peşterii. Si - mi adusei aminte că focul somnoros se mistuise, clipind şi fumegând, până la cel din urmă tăciune. Şi că ar fi trebuit să tune şi să fulgere să fiu trezit din dulcea visare în care mă afundasem.
