Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare
SUBIECTUL al II-lea
(30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Persoana cea mai importantă de la conducerea Ţărilor Române era domnitorul. Puterea sa
politică, administrativă şi judecătorească era aproape absolută, iar cuvântul său în politica fiscală şi
economică aproape decisiv. Controla toate pârghiile administraţiei centrale şi provinciale, iar
personalul său era direct sau indirect răspunzător faţă de el. Domnitorul era judecătorul suprem,
care audia pricini de orice fel, fie că erau civile sau penale, laice sau ecleziastice, şi servea drept
curte supremă de apel. Putea să dea sentinţe mai aspre sau mai blânde decât cele prevăzute de
lege şi putea graţia sau comuta pedepse după cum dorea. [...]
Puţine limitări constituţionale împiedicau exercitarea acestor prerogative ale domniei. [...]
Cea mai importantă limitare venea din [...] Imperiul Otoman. Dreptul asumat de către sultan de a
selecta şi a mazili domnitorul era probabil cea mai formidabilă şi unica stavilă în calea autorităţii
domneşti. Sultanul îl trata pe domnitor ca pe un dregător otoman, iar în ierarhia dregătorească
otomană, el se afla sub vizirii importanţi. Totuşi, grecii din Fanar râvneau la tronul Ţărilor Române
ca o încununare a carierei lor publice, chiar dacă modul în care îşi realizau ambiţiile impunea
constrângeri severe în privinţa libertăţii lor de acţiune. Pentru a-şi păstra funcția, erau nevoiţi să
intre în graţiile unei armate de dregători otomani. Împrumuturile şi diversele favoruri primite de
către domnitori îi obligau să [...] adopte măsuri fiscale adesea contrare intereselor lor, ca să nu mai
vorbim de bunăstarea ţării în care veniseră pentru a o conduce. În orice caz, domnitorii puteau fi
maziliţi oricând de către sultan, în ciuda limitelor prevăzute de tratatele impuse [otomanilor] de
Rusia. În 1786, de pildă, domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Şuţu, şi domnitorul Moldovei,
Alexandru Mavrocordat, au fost maziliţi peste noapte, fiind suspectaţi de lipsă de loialitate."
(K. Hitchins, Românii, 1774-1866)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi marea putere implicată în acțiuni diplomatice cu Imperiul Otoman, precizată în sursa
dată.
2 puncte
2 puncte
2. Precizaţi secolul în care se desfășoară evenimentele din sursa dată.
3.
Menţionaţi instituția politică centrală și o atribuție a reprezentantului ei în domeniul
administrației, la care se referă sursa dată.
6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la prerogativele din domeniul
juridic.
6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la consecinţele implicării Imperiului
Otoman în organizarea politică a Ţărilor Române, susţinându-l cu două informaţii selectate din
sursă.
10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia un proiect politic elaborat în
deceniul șase al secolului al XIX-lea a contribuit la constituirea statului modern român. (Se
punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia.)
4 puncte