Limba si literatura română
TEST 1
CLASA a XIII-a
Subiectul I:
Nu ştiu cum, într-o duminică seara a venit vorba de Tudor Arghezi, care era grav bolnav la
un spital, mai de multă vreme. Era prima dată când discuția despre marele poet s-a prelungit
atâta. Lovinescu însuşi se informase la spital. După câte am aflat, chiar se duse pentru a vorbi cu
medicii. Era foarte îngrijorat de starea sănătății marelui poet. Toți erau impresionați și alarmați
de veştile proaste ale medicilor. Se făcuse tăcere în salonul literar. S-au înnegurat privirile lui
Liviu Rebreanu, s-au înnegurat privirile lui E. Lovinescu. Maestrul era emoționat și îi tremura
glasul când vorbea de Arghezi. Şi, pentru a înlătura norii grei care pluteau, a adus vorba de
poeziile pe care marele poet le publicase în Revista Fundațiilor. Era vorba de ciclul ,,Şapte
cântece cu gura-nchisă".
Lovinescu a deschis şedinţa din acea seară citind întregul ciclu de versuri apărut în Revista
Fundațiilor. Fiecare poezie a fost citită de cel puțin două ori. Era linişte, linişte de mormânt. Nu
se auzea decât glasul tremurat al criticului care se întrerupea după fiecare poezie şi îi scotea în
evidență ideea şi frumusețea artistică.
Marele poet era pe patul de suferință în spital, de unde şi scrisese ciclul apărut în Revista
Fundațiilor. În fața acestei suferințe, criticul, polemistul neînduplecat, glacial și izolat, a trecut
peste resentimentele personale şi a devenit om. Omenia învinsese. Omenia îl făcea pe Lovinescu
bun, frumos, înnobilat. Din seara aceea, Lovinescu a uitat vechile adversități. Mă plimbam cu el
prin Cişmigiu deseori şi vorbeam despre Tudor Arghezi.
Între timp se întâmplă un lucru înfiorător: legionarii îl asasinează pe Nicolae Iorga. Istoricul
avea și ambiții de literat, lucru care l-a dus la duşmănie şi cu Lovinescu şi cu Arghezi. Dar în fața
nelegiuirii fasciste, şi Arghezi și Lovinescu au fost zguduiți puternic. Amândoi au condamnat
mârşavul asasinat.
Arghezi, după cum am aflat, a fost atât de impresionat, de revoltat, încât a izbucnit în hohote
de plâns. L-a plâns pe N. Iorga, pe marele om de valoare mondială, umilit şi asasinat de fiarele
legionare. A plâns după omul care toată viața 1-a dușmănit personal. I-a iertat toate umilirile şi
toate micimile. Un mare poet, un mare artist nu putea decât să prețuiască pe un savant, un mare
istoric.
În timpul celui de-al doilea război mondial s-a îmbolnăvit grav criticul E. Lovinescu. Era la
spital. Tudor Arghezi, la rândul lui, alarmat de starea gravă a fostului său adversar, uită ura și i se
adresează lui Lovinescu printr-o scrisoare deschisă, tipărită pe unul din ziarele din Bucureşti. (...)
Ca întotdeauna, omenia era mai puternică decât înverşunarea. Omenia este bogăția
scriitorului.
Dumitru Corbea, Memorii
A. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text:
1. Indică sensul contextual al expresiei linişte de mormânt.
2. Menţionează numele ciclului de poezii publicat de Arghezi în Revista Fundațiilor Regale.
3. Precizează motivul pentru care Lovinescu şi Arghezi erau în relații de duşmănie cu Nicolae
Iorga. Ilustrează răspunsul cu o secvență din text.
4. Explică reacția lui Arghezi la aflarea veștii că N. Iorga a fost asasinat.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Lovinescu, aşa cum reiese din textul dat.