Nici nu se oprise trenul, că Olguța și sărise iute de pe scară, [...] cum sărea şi dimineața din pat pe covoraş. Vai, Olguța! vrei să mă îmbolnăveşti? ţipă doamna Deleanu, alergând spre ea. [...] În urma Olguței se coborâră bagajele, [...] apoi dom- nul Deleanu [...]; după el, cu mişcări liniştite şi ochi mari [...], privind şi respirând vacanţa, Monica. - Îți pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâm- pină doamna Deleanu, luând-o în brațe [...]. Da. Pălăria de pai, cu boruri rotunde şi panglică nea- gră, [...] îi alunecă pe spate, atârnându-i de gât. Doam- na Deleanu surâse părului descoperit: era auriu [...]. Pfuuu! izbucni Olguța, dând cu ochii de Dănuţ. Şopti ceva la urechea Monicăi. - - Pfuuu! pufniră amândouă. Deşteptat din posomorală şi uitare, Dănuţ o măsură pieziș pe sora lui. [...] Între timp, doamna Deleanu se urcase în trăsură. - Bine, da' cu mine nu vine nimeni? - Eu, tante Alice, se oferi Monica. [...] Picioarele Monicăi nu ajungeau până la podeaua trăsurii; atârnau. Totuşi, nu şi le legăna. [...] Şi mâi- nile Monicăi pluteau liniştite pe genunchii împreunați. Numai vârfurile degetelor se ridicau uneori... şi iar se lăsau, şi iar tresăreau de emoție... [...] Monica avea abia zece ani şi purtase de trei ori haina de doliu, pe care copilăria ei o îmbrăcase acum pentru ultima oară, fiindcă de acum înainte nu mai avea pe nimeni... Rochia neagră, pentru moartea buni- cii, i-o făcuse doamna Deleanu... - Monica, ce culoare îți place ție mai mult? Ochii fetiței priviră grav pe doamna Deleanu. Prinzând privirea îndreptată asupra rochiței de doliu, îşi plecă genele negre pe ochii de miere brună. [...] Lacrimi mari îi alunecară de-a lungul feței... Mânu- țele ei strânseră rochița ca pe o păpuşă primejduită. - Pui mic, pui mic, n-am vrut să te supăr! - fi luă capul mâhnit pe genunchi, pentru a-i mur- mura descântecul cu vorbe dulci, inventat pentru durerile copiilor şi-ale îndrăgostiților. [...] - Iartă-mă tante Alice, n-am să mai fac!... Îmi place albastrul, șopti Monica. [...] Drumul de foșnete şi de miresme ducea spre cerul apropiat - cu părul auriu, cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cu mâinile împreunate - pe Monica. Ionel Teodoreanu, La Medeleni, volumul I
Am nevoie de caracterizarea fragmentului după modelul dat.
