$11 3 uns And 2 Fragment de 4 Satur Universul meu CODONT Tara. Poporul fragment şi Prutul Dunărea, Marea Neagră, Carpațil lată cele patru hotare care ingrådesc pământul tarii. Am tráil, pe vremuri, in granite mai man, dar au venit mereu alte popoare peste nol şi-a trebuit să ne apărăm ţara. Aduşi în Dada de impăratul Traian, strămoşii romani au ramas aici, în urma celei mai grozave lupte din timpurile vechi. Am păstrat in sängele nostru vitejia celor două mari popoare, poporul dac şi poporul roman, din care provenim şi am devenit urmaşi vrednici ai celor care au putut să cucerească cetatea lui Decebal, Sarmizegetusa. De-atunci au trecut deja două mii de ani. Multe războaie am avut şi multe nenorociri ne-au călcat în vremea asta. Vijelii nemiloase au trecut peste noi, dar la toate-am ținut piept şi noi tot aici am stat! Ca trestia ne-am îndoit sub vánt, dar nu ne-am rupt. Am rămas stăpâni pe moșioara noastră. Numai bunul Dumnezeu ştie cum ne-am aparat după Alexandru Vlahuţă noi pământul acesta, scump tuturor românilor pentru frumuseţile şi bogăţiile lui, pent faptele măreţe care s-au petrecut aici. pe unde îşi păştea odinioară turmele legendarul cioban Bucur. De aici, din mijloc Astăzi, oraşul Bucureşti, capitala noastră, sporeşte în mijlocul câmpiel dunarere capitalei zgomotoase, imi intorc gândurile pe unde am umblat. Multe dintre locurile frumoase pe care le-am văzut îmi revin acum in minte, învăluite in farmecul departani. Dar ceea ce se ridică mai luminos şi mai sfânt în mijlocul amintirilor mele In sufletu-i larg, nespus de duios, călit în focul atâtor suferințe, am gasit izvorul cura podoaba cea mai aleasă şi mai mândrà intre podoabele țării, este poporul românes al frumoaselor lui cântece şi intelesul trainiciei noastre pe acest pământ. In marea lu putere de muncă, de luptă şi de răbdare, in mintea lui trează şi-n inima caldă am găsi sprijinul speranțelor neamului nostru. Il urmăresc cu gândul prin veacuri, îl văd c pieptul dezvelit în bătălii, muncind ca să plătească dările tăril, luptând ca să-şi apere pamantul, căzând şi ridicându-se iar, pururea tánar, pururea mândru, cu toate nevoile Universul meu ce-au dat să-l răpună, şi mă-ntreb: ce popor a avut pe lume o soartă mai aspră şi mai zbuciumată, ce neam a stat mai viteaz şi mai întreg in fata atator dureri? Unde-ar fi ajuns el astazi dac-ar fi fost lăsat în pace! Dar noi, românii, nu ne-am părăsit pamantul niciodată! Suferinţele acestea au pus o blandete divină pe figura taranului nostru. Inima lui e plină de milă pentru cei amărâţi, iar limba lui e dulce și mângâietoare. Câtă gingăşie este în cântecul cu care îşi adorm făráncile copiii: Nani, nani, puisor! Într-o ţară atât de frumoasă şi bogata, avand un trecut atât de stralucit, în mijlocul unui popor deștept, cum să nu fie lubirea de patrie o adevarata religie? Cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru ca poti spune: Sunt român!
Alcătuiește planul simplu de idei al acestui text
