5. Cu perla în mână, copilul începu să înoate. Uitase de trăsură, de căluți. Inima începu să-i bată cu
putere. Ajunse la Dragon. Acesta o luă cu nerăbdare, o fixă în montura inelului său, o răsuci ușor și, un
bărbat mândru, cu plete verzi, se arătă ochilor copilului.
-Sunt Zeul mării. M-ai salvat dintr-un greu blestem! Îți aduc adânci mulțumiri!
Băieţelul simţea cum se sufocă. Zâmbi Zeului, apoi luminile acestuia se stinseră.
Pe malul mării, o femeie îmbătrânită de boală și nevoi ţinea în poală capul copilului care
dormea, strângând în mână Floarea roșie. I-o luă ușor din mână, ca să nu se strivească în nisipuri.