Lumea copiilor își avea legile ei nescrise, cuce- ririle și înfrângerile ei, răutățile, invidia, prostia, mârșăviile². Era o pândă continuă, o neobosită hår- tuială, o päră generală, se rupeau prietenii în numai cinci minute, se spuneau lucruri de o cruzime pe care numai un copil le poate suporta şi ierta. Supă- rarea dura o oră, cel mult o zi-două, dar lua proporții colosale. Cuvinte trântite aiurea te sfâşia [...]. Apoi urmau marile împăcări, marile fraterni zări, copleşitoare, umplând aerul de pulberi aururii. impacarea avea culoarea roz-auriu ​
DATI-MI SI MIE IDEILE PRINCIPALE SI SECUNDARE