(de Nataşa Galche) Bursucul stătea ghemuit pe un ciot de copac, cu capul între lăbuțe, trist de tot. Ploaia care venise pe neaşteptate îi udase toată blăniţa. Pe cer, printre norii grei, soarele dădea din coate, încercând să îşi facă loc. Câteva raze timide se strecuraseră printre picăturile de apă şi lumina lor proiecta peste pădure un curcubeu frumos. Pe cărarea dintre castani apăru, țopăind, Iepurașul. Ce stai aşa trist, Bursucele? întrebă el, grijuliu. Peste câteva zile va fi ziua de naştere a Veveriţei şi i-am promis că îi voi face cadou un set de culori. Dar nu am găsit culori nicăieri în pădure! Uită-te deasupra ta! Vezi curcubeul? Are toate culorile de care ai nevoie: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet, a spus Iepurașul. Ce frumos e! Şi ce multe culori are! Hai, repede, să-l prindem! Cei doi prieteni au luat-o la fugă, dar curcubeul se tot îndepărta de ei şi, într-un final, dispăru de tot. Unde sunt toate culorile mele? s-a întristat Bursucul. - - - - - Nu te nelinişti, mâine sigur va ploua şi curcubeul se va arăta iarăşi. A doua zi, nici gând de ploaie! Cerul era senin, fără pic de nor. Mâine e ziua de naştere a Veveriței - CEL MAI FRUMOS CADOU şi eu tot nu am culorile promise! De unde să le iau?! se tânguia ¹ Bursucul. - - Hai cu mine, ştiu eu unde găsim curcubeul. Când nu plouă, se află în fie- care dimineață în poiana cu flori. Mare i-a fost mirarea Bursucului când au ajuns în poieniță. În fiecare picătură de rouă de pe frunzele florilor se vedea un mic curcubeu! — Eu zic s-o aduci mâine aici pe Veveriță şi să-i arăți toate culorile curcu- beului, a spus Iepuraşul. A doua zi, Bursucul a invitat-o pe Veveriță în poiană şi i-a spus: - Dragă Veveriță, eu şi Iepuraşul îți oferim în dar curcubeul din fiecare picătură de rouă, împreună cu toate culorile sale! Este nemaipomenit! a strigat Veverița. Vă mulțumesc foarte mult! Voi veni aici în fiecare dimineață să mă bucur de toată această minunăție. Şi, totodată, îmi voi aminti ce prieteni extraordinari am! -povestirea va rog​