3. Avand in vedere simbolismul ochiulul, organ al cunoaşteril supreme, ce priveşte nu numal spre lumea exterioară, ci şi spre cea interioară, comentează şi interpretează enunţul urmator, care se referă la căpitanul Isac:
Obrazul drept, boțit spre ochiul stors, parcă era încleştat şi pecetluit pe totdeauna intr-o durere.
lar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea țintà in jos in neagra fântână a trecutului".