👤
a fost răspuns

rezumat in 80-120 de cuvinte la textul unu

Cireşarii aveau întâlnire la Ursu, într-un loc ferit, în spatele magaziei-tezaur. [...] Lucia era întotdeauna
foarte punctuală, la orice întâlnire sosea prima. [...] Iată de ce întârzierea Luciei era ceva de neînţeles.
— Eu rămân la părerea mea, se încăpăţână Ionel. O să vă convingeţi şi voi imediat. N-o lasă doctorul,
şi n-ar fi de mirare să ne pună şi nouă beţe în roate... V-am spus eu?!
Ionel arătă cu privirile poarta. Imediat se uitară şi ceilalţi într-acolo. [...] Lucia pătrunsese pe poartă, dar
nu singură. O însoţea un bărbat scund, în floarea vârstei, însă cu părul complet alb. Ochelarii cu rame de aur
îi dădeau şi mai multă distincţie figurii. Numai zâmbetul pe care i-l cunoştea tot oraşul parcă dispăruse de pe
faţa doctorului Istrate. [...]
Doctorul răspunse la salutul nu prea entuziast al băieţilor cu un zâmbet cam posac. Dădu mâna cu
fiecare în parte şi, când Lucia i-l prezentă pe Ursu, faţa i se încruntă de-a binelea:
— Ah! Dumneata eşti Ursu, campionul de box. [...] Cum s-ar spune, dumneata joci rolul de înger păzitor
al grupului...
Intimidat, Ursu încercă să protesteze... [...]
— Ştiiiiu... Cum să nu ştiu, răspunse doctorul foarte grav, dar cu un simplu gest îşi îndepărtă masca
neobişnuit de severă, redevenind omul zâmbitor dintotdeauna. Dacă pleci şi dumneata în expediţie nu
mai am nicio teamă...
Fără să vrea, Dan îl împinse cu cotul pe Ionel, dar vorbele lui erau adresate musafirului care zâmbea,
în sfârşit:
— Ne era teamă că n-o veţi lăsa pe Lucia... [...]
— Aţi terminat toate pregătirile?...
O altă întorsătură de frază, care, de astă dată, îl învioră pe Ursu. Amintindu-şi că e gazdă, îl invită pe
doctor şi, bineînţeles, şi pe fiica lui în magazia cu comori. [...]
— Nu e rău... îşi rosti doctorul nota. Chiar îmi place. M-am convins că şi copiii... pardon, tinerii, pot
să fie uneori serioşi, îmi place, îmi place.
Ionel nu rezistă la felicitări:
— Dac-am fi plecat într-o simplă excursie, ar fi fost altceva. Nu ştiu dacă v-a spus Lucia... noi ne-am
pregătit pentru o expediţie ştiinţifică, nu pentru o simplă excursie...
— Lucia mi-a fluturat nişte clopoţei pe la ureche, o ameninţă doctorul. Mi-a rămas numai amintirea
unor sunete vagi. Dar, mă rog, dacă nu sunt indiscret, aş putea să aflu şi eu scopul expediţiei voastre?
Ionel atâta aştepta:
— Vrem să facem o hartă precisă a regiunii, să retuşăm erorile eventuale şi s-o completăm pe cea
veche. Harta pe care am găsit-o la muzeul oraşului e plină de lacune... e cât se poate de sumară şi de
superficială...