Dar puiul de salcâm nu a răspuns. Se înclina ușor, mişcând din câteva ramuri. Sus, în vârful unei crengi, anina tremurând o frunză. Era creață, zdrenţuită, ruginie. Nu. cel singur Atunci, vântul răcoros de toamnă a trecut printre crengi. S-a smuci din toate puterile şi a luat cu el frunzele care împodobeau căsuța. - Hei, vântule! strigă surprinsă fetița, privind nespus de întristată goliciunea căsuței. De ce ești atât de rău? Unde vrei să duci frunzele
​