3. Avand in vedere simbolismul ochiului, organ al cunoaşterii supreme, ce priveşte nu numai spre lumea exterioară, ci şi spre cea interioară, comentează şi interpretează enunţul următor, care se referă la căpitanul Isac: Obrazul drept, boțit spre ochiul stors, parcă era încleştat și pecetluit pe totdeauna într-o durere. Iar ochiul cel viu, mare și neguros, privea țintă în jos în neagra fântână a trecutului". ​.