Prezintă, în două - trei enunţuri, o trăsătură a descrierii utilizate în fragmentul următor din textul 1,
ilustrând-o cu o secvenţă: ,,Nucii bătrâni de lângă șură ţin umbra. Doar câteva pete albe de raze
răzbesc printre frunze gâdilând feţele aprinse de veselie. Zăduful aţâţă sângele lumii. Peste Măgura
Cocorilor atârnă soarele îngălbenit de necaz că mai are o postată bună până la asfințit."