Take şi Ianke sunt prieteni de treizeci de ani, o pri etenie confirmată de modul în care îşi duc viata. identitățile lor părând a fi reflectate într-o oglinda. Prezintă similitudinile dintre cele două personaje. valorificând atât indicațiile scenice, în special cele referitoare la decor, cât şi textul dialogat. Ai în vedere:

a cromatica prăvăliilor, produsele comercializate, instituţia la care studiază copiii lor, partea din spate a casei, inclusiv mesele şi tacâmurile acestora; b replicile celor două personaje;

c destinul lui Ionel şi al Anei, valorificând şi urmă toarea replică, extrasă din scena 3, actul II: „ANA: [...] Ah! Toate și-au dat mâna să ne aducă aici! Tu fără surori, eu fără frați... mamele noastre care au murit odată... din devotamentul uneia pentru alta.... şi asta e o legătură pe care ne-am îngrozi de-am adânci-o. Școala noastră împreună... casele astea... şi nu ştiu cum să-i zic, fericirea sau nefericirea noastră, să nu fi avut până azi niciunul o dragoste... o amăgire măcar în afară de noi... toate astea la un loc au făcut din tine ceva care nu mai este deosebit de mine. Sunt eu şi ăsta, eu, trupul ăsta, e acelaşi lucru cu tine. O singură ființă, dar două înfăţişări."​