Citeşte textul cu atentie! Dovleacul şi vita E adevărat că intamplarea asta s-a petrecut de mult. Vita de vie se trea pe aracica şi acuma. Dovleacul se tára pe jos, precum este obiceiul. la dă-te jos de acolo, se ratoi dovleacul. Mai lasă şi pe altul să se urce pe arac! Ce vrei dovleacule? De ce eşti supárat? răspunse vița de vie. Aşa, a spus táfnos dovleacul. De ce să stai într-una pe sus, iar eu să-mi port fructul prin praf? Doar pentru că țăranul n-a vrut să- mi pună şi mie un arac? Țăranul a știut ce face, a gráit bland vița de vie. S-au tot certat în dimineaţa aceea de primăvară şi nu s-au înțeles. Mâniat, dovleacul s-a hotărât să urce la fel de sus ca vița de vie. Şi cum numai la câţiva paşi de acolo se găsea un copac, s-a prins de trunchiul său şi a urcat numai să se vadá sus. A ajuns până în vârful copacului. li venea să râdă de vița de vie care rămase mult mai jos, pe arac. dupa Alexandru Mar Tocmai atuncea trecea pe acolo ţăranul: -la uite la dovleacul ăsta unde s-a cátárat? grăi el către vecin. Dar să-l vedem când o să-i crească fructul ce o să facă? La auzul acestor vorbe dovleacul simți că îl cuprinde frica. Se uita in jos şi îl apucă ameţeala. E oare vreo primejdie? se întreba în capul lui cel mare. Ar fi vrut să coboare, dar se temea de râsul viței. Şi fructul se cocea şi creştea tot mai mare şi mai greu. Abia se mai tinea. Ce bine ar fi fost pe pământ. Nu se mai chinuia atát. Viță de vie, ajută-mă să cobor! Am fost un prost... De-o fi să cad prinde-mă tu intre frunze ca să nu mă sfarm. 11-Te-aş ajuta, dar n-am putere! răspunse vita privindu-şi struguri grijulie, să nu-i strivească dovleacul gogoman când o să cadă S-a îngreunat dovleacul tot mai mult şi într-o zi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. Dovleacul a căzut. Coaja s-a spart si sâmburi s-au împrăştiat. Un purcel, care trecea pe-acolo, 1-a văzut şi l-a mancat. Cine l-a pus pe nătăflețul de dovleac să fie aşa pizmaş şi fără minte?​