RACUL, BROASCA ŞI ŞTIUCA Racul, broasca şi o ştiucă, Intr'o zi s'au apucat, De pe mal in iaz s'aducă Un sac cu grâu încărcat. şi la el toţi se înhamă: Trag, întind, dar iau de seamă Că sacul stá neclintit, Căci se trăgea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot în sus sălta, Ştiuca foarte se izbea, Şi nimic nu isprăvea, Nu ştiu cine-i vinovat; Insă, pe cât am aflat, Sacul în iaz nu s'a tras, Ci tot pe loc a rămas. Aşa-i şi la omenire, Când în obştii nu-i unire: Nicio treabă nu se face Cu izbândă şi cu pace. POVESTIRE!!!​