„Un calugar zen se pregătea să vorbească în piața mare a satului. Îşi compusese cu grijă disc
pregătea să citească, când o pală bruscă de vânt a făcut să-i zboare foile în crengile unui lămâi
surprindere, incapabil să-şi pregătească şirul de predici, a zis:
Prieteni, iată în rezumat ceea ce voiam să vă spun. Când mi-e foame, mănânc; când mi-e som
Dar nu toată lumea face aşa, maestre? a întrebat cineva din mulțime.
Nu! Nu în acelaşi fel!
De ce, maestre?
Când oamenii mănâncă, se gândesc la o mie de lucruri; când adorm, se
de ce nu fac la fel ca mine!
gândesc la problem
Şi călugărul a coborât în mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care încă îi mai
răspundea:
Detaliile le veți găsi în crengile lămâiului..."
(În loc de bun rămas, din vol. Cele mai frumoase povestiri zen, Henri Brunel)