Dar, tăcere!... Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!... Toți rămân în aşteptare. Cântăreața-ncet prelude. Vântul tace, frunza deasă stă în aer neclintită... Sub o pânză de lumină lunca pare adormită. *** E privighetoarea dulce care spune cu uimire Tainele inimii sale, visul ei de fericire... Lumea-ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântec fără nume... Macul singur, roş la față, doarme, dus pe ceea lume! CEAUD​