3 Citiți articolul din Enciclopedia limbii române. Conspectați-l, prin tehnica SINELG (Sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii), completând pe caiet tabelul alăturat: V Cunoşteam aceste informații + ? Informaţiile sunt Ştiam altfel; Am nevoie de in- noi; le-am înţeles şi nu sunt de acord cu formaţii şi explicații le accept autoarea suplimentare DEONIME. Formarea numelor proprii de la numele comune caracterizează toate ubclasele onomastice: prenume Brad, Crin, Garofița, Luminita etc.; nume de familie: Butnaru, Baltă, Capră, Cucu, Herghelegiu, Grasu, Lungu, Pădure etc.; porecle Caterincă, Râiosu, Vâjâială etc.; nume de animale: Bombonica, Pisicuța, Zdreanţă etc.; nume de locuri: Gruiu, Movilă, Piatra etc.; astronime: Balanța, Rarița, Peştii etc.; nume de întreprinderi şi nstituții: Anvelopa, Concordia, Nufărul, Unirea etc.; nume de mărci şi obiecte industriale: Lăstun (automobil), Gloria (radio), Cromatic (televizor); titluri de opere științifice sau artistice: Biocurenții, Vocabularul, Răscoala, Intrusul etc; Se formează, de la nume comune simple sau compuse, antroponime: Gurămultă, Sparienoapte, Şaptefrați etc.; toponime: Dealu-Mare, Valea Seacă etc.; astronime: Carul-Mare, Carul-Mic etc. Deonimele sunt vechi în limbă, aparținând primului strat istoric de antroponime din secolul al XI-lea, înregistrate în aria sud-dunăreană: Peducel, Buna, Ciot, Micu, Turba, Vaca; de toponime din secolul al XIV-lea, atestate în Ţara Românească: Căciulata, Apele Calde (1372) şi în Moldova: Câmpul (1392), Cornu (1397). Numele de corpuri cereşti de tip deonimic aparțin unei tradiții străvechi de astronomie populară, dar nu au atestări documentare. În celelalte subsisteme onomastice, numele proprii formate de la substantive comune sunt de dată recentă. Domniţa Tomescu 39​