Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos. Marandache crezu de cuviinţă să ofteze adânc; statu o clipă; făcu semnul crucii; apoi gustă din ulcioraș. Bău și Peceneaga. După aceea începură a rupe cu dinții din bucățile de pâine, mestecând încet. Pădurarul mai intinse o dată ulciorul, apoi il potrivi în traistă, se ridică și plecă fără de niciun cuvânt. [...] Umblă fără contenire, într-un mers spornic, care-i era propriu. İşi inmladia trupu-nainte, plecat din şale, și picioarele încălțate cu opinci aproape îi fâşâiau pe țărână. Când intră în pădure, lasă în urmă noapte albastră. Luna era în a treia zi din ultimul pătrar şi răsăritul ei era foarte târziu. Intră în Borza ca într-o negură de funingine şi-şi domoli umbletul, pipăind poteca cu bătul. Merse fără şovăire la coliba lui din răpa de sub Poiana Vinului. Mihail Sadoveanu, Nopţile de Sânziene​