(4
Unitatea 1
—
JOC ŞI JOACĂ
A. Citeşte cu atenţie textul, apoi răspunde cerinţelor de mai jos:
Mai în fiecare zi, începând de la amiază şi până seara, se jucau în curte trei băieți; erau îmbrăcaţi la fel, cu
scurtucele şi pantalonaşi cenuşii, iar în cap aveau pălăriuțe, și ele tot la fel. Băieţii aveau toţi aceeași față, rotundă
şi cu ochii cenușii, și tot aşa de bine semănau unul cu altul că nu-i puteam deosebi decât după înălţime.
Urmăream băieţii printr-o crăpătură a gardului, așa că ei nu mă observau, însă tare aş fi vrut să mă bage în
seamă. Îmi plăcea cât de frumos se jucau, plini de veselie şi în bună înţelegere, tot felul de jocuri pe care nu le
cunoşteam; îmi plăceau hainele lor, grija pe care o aveau unul pentru altul şi care se vedea mai cu seamă în felul
cum se purtau cei doi mai mari cu cel mai mic, un prichindel caraghios, plin de vioiciune. De se întâmpla să cadă,
ceilalţi firește că râdeau, cum râzi totdeauna de unul care cade, dar râsul lor nu era defel răutăcios. Îl ajutau
numaidecât să se ridice, iar de-şi murdărea mâinile ori genunchii, ei îi ştergeau degetele sau pantalonii cu frunze
de brustur sau cu batista, iar băieţelul mijlociu îi spunea cu bunătate:
Te neîndemânatic!
Băieţii aceştia nu se certau niciodată, nu se păcăleau şi tustrei erau voinici, sprinteni şi neobosiţi.
Într-o zi m-am căţărat într-un copac şi de acolo am fluierat la ei. S-au oprit locului, fiecare unde-l prinsese
fluierătura mea, apoi s-au adunat fără grabă şi au început să se sfătuiască. M-am gândit că or să arunce cu pietre
în mine. De aceea, am coborât, mi-am umplut buzunarul şi sânul cu pietre şi m-am căţărat înapoi în copac. Însă
băieţii se jucau acum departe de gard, într-un colt al curţii, şi se vedea bine că şi uitaseră de mine. Asta m-a cam
întristat. (...) De multe ori stăteam căţărat în copac, deasupra gardului, şi aşteptam să mă cheme la joaca lor. Ei
însă nu mă chemau. (...)
Într-una din zile, băieţii s-au apucat să se joace de-a v-ați ascunselea, îi venise tocmai rândul fratelui mijlociu
să-i caute pe ceilalți; copilul se aşeză în colțul hambarului, îşi puse cinstit mâinile la ochi, fără să tragă cu coada
ochiului în lături, iar frații săi porniră în fugă să se ascundă.
(Maxim Gorki, Copilăria)
1. Scrie câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al următoarelor cuvinte: grijă, caraghios, vioiciune,
neîndemânatic.
amofone
2. Alcătuieşte enunţuri cu următoarele perechi de omegrafe: decât/de cât, defel/de fel, numaidecât/numai
de cât.
3. Construieşte enunţuri în care să foloseşti două expresii/locuțiuni care să includă cuvântul a pune.
4. Scrie o temă şi un motiv prezente în fragmentul citat.
5. Numeşte tipul de narator şi perspectiva narativă din text.
6. De ce îi urmăreşte băiatul pe cei trei copii? Ce atitudine are față de jocul lor?
7. Explică, în 3-5 rânduri (30-50 de cuvinte), semnificaţia afirmaţiei De multe ori stăteam căţărat în copac, deasupra
gardului, şi aşteptam să mă cheme la joaca lor. Ei însă nu mă chemau, punând-o în legătură cu mesajul textului.
8. În text este prezentat începutul unui joc. Numeşte-l şi scrie trei dintre regulile pe care trebuie să le respecți
în timpul acestuia.
Dau coroana cine îmi face acest test