Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, må duce regretul Prin cringuri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-ngheţate, Cind filfiie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu piept Pe satele ninse crai-nou cind apare; Trec singur pe poduri de fier solitare, Şi-aştept în zăpadă... dar ce mai aştept? Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate... În noaptea grozavă la cine voi bate? O, vis... o, libertate... Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate... de scris pe o jumatate de pagina ce am inteles din poiezie​