Încercuiește diftongii din fragmentul dat, scriind semivocalele care nu sunt transcrise. „Nu era oare puțin cam nostim că nici nu știa cine era ea cu adevărat? Și nu era oare o înfruntare din partea ei să se supere că nu putea decide propria ei înfățișare? Prietenele și le-ar fi putut alege, dar pe ea însăși nu ea se alesese. Nici nu hotărâse ea însăși măcar să fie o ființă omenească. [...] Sofie alergă spre poarta grădinii și ridică clapa cutiei de scrisori. Tresări când descoperi acolo un plic cu totul identic cu cel pe care-l avea în mână."





​