găsiți toate adjectivele din textul de m-ai jos și spuneți felul lor :


Sub castanul de lângă cişmea, un castan uriaș, un castan rege, cum era supranumit, care ar fi putut adăposti, singer in ramurile lui, o școală întreagă, se afla un singur băiat, acel Victor care, după spusele lui Dan, făcuse rost de o hartă. Deşi aplecat deasupra unei foi de bloc, i se putea ghici lesne staka, înaltă, bine legată, şi, desigur, foarte suplă. Avea fața lunguiat ochni negri, adânci, părul inchis la culoare, era asemeni multor tineri de värsta lui, la înfățișare. La o cercetare mai atenta poate că i s-ar fi descoperit o notă de maturitate în trăsătun, in gesturi, în atitudine. Dar nu asta il deosebea pe Victor de ceilalți. Tânărul aplecat asupra foii de bloc era un elev cu totul exceptional, şi, în primul rând, un matematician care uimea prin logica şi puterea sa de demonstrație. E de prisos să spunem că era cunoscut in intreaga scoala, și că rareori profesoni işi puseră speranțe mai mari intr-un alt elev. In ciuda precocității sale, Victor era încă foarte copiláros, pasionat după visuri, expediții și aventuri.

Cufundat în cercetarea hărții, tânărul nu observá o siluetă ascunsă după trunchiul castanului şi nici nu auzi, câteva secunde mai târziu, foşnetul slab al frunzelor care parcă sorbiseră între ele silueta elastică și tăcută ca o fantomă. Numai câteva clipe să fi întârziat, și intrusul, cocoțat acum în castan, ar fi fost descoperit de privirile iscoditoare ale lui Ursu, ale Lucici şi Marici, care se apropiau, leneşi, de copac. Dar cum nimeni nu observase nimic, discuția párea că începe sub semoul celei mai depline siguranțe.

-Zau, Victor, chiar ai făcut rost de hartă? intrebă Maria. Ar fi fantastic

-După cum vedeți, răspunse Victor, descoperindu-le celor trei foaia mare de bloc. Privirile se repeziră lacome asupra härții. Numai Victor, calm, intrebă ca pentru el

-lonel şi Dan de ce nu sunt aici? Tocmai in acea clipă işi făcu apariția, gåfăind, Dan -Nu vreau să vină... Măgarul! L-am rugat, l-am amenințat, am facut-o pe clovnul. Nu vrea! Spune că trebuie să

Victor se uită la ceas. Până la semnalul clopotelului mai rămaseseră vreo șapte minute.

-Ce facem? Intrebă el. Mana. Nu vrei să încerci tu să-l aduci pe lonel?

repete.

Se vedea lesne că invitația lui Victor nu-i facea nicio placere Mares, dar, cum nu prea avea obiceiul să-şi contrac prietenul, o acceptă, fără să uite însă să strambe de câteva ori din nas Dacă ar fi imboldit-o altcineva s-ar fi incat un te sau măcar o ceartă pentru care n-ar fi ajuns o recreatie Intreagă. Dar fiindcă o invitase Victor şi invinse repede senga de neplicere şi porni chiar în goană spre clădirea scoli

Constantin Chinita Ciresaru, vol. 1, Cavaleru flori de care​