Foicica fagului, La poalele muntelui, Muntelui Pleşuvului, In mijlocul Câmpului... Pe câmpia verde, -ntinsă, Si de cetine coprinsă, Sade Toma Alimoş, Haiduc din Tara-de-Jos, Nalt la stat, Mare la sfat Si viteaz cum n-a mai stat. Sade Toma tolănit Si cu murgul priponit In pripoane de argint, Si mănâncă frumuşel, Si bea vin din burduşăl, Si grăieşte în ăst fel: - Închinar-aş, si n-am cui! Inchinar-aş murgului, Murgului sireapului, Dar mi-e murgul vită mută, Mă priveşte şi m-ascultă, N-are gură să-mi răspun- dă!... Că-mi venea, măre, venea Stăpânul Toma Alimoş Moşiilor Si domnul câmpiilor, Manea, slutul Si urâtul; Manea, grosul Iar la cap si la picioare Pune-mi, pune-mi câte-o floare: La cap, floare De bujor, Sa mi-o ia mândra cu dor, La picioare, Busuioc, Sa mă plângă mai cu foc. Apoi, măre, să te duci, Drumu-n codri să apuci Pân' la paltinii trăsniti, Unde-s frații poposiți. Nimeni frâul să nu-ti puie, Nici pe tine să se suie, Far'd-un tânăr sprâncenat Si cu semne de vărsat, Cu par lung si gălbior, Care-mi este frățior, Frățior de vitejie, Tovarăş de haiducie. Numai el frâul sa-ti puie Si pe tine să se suie; Tu sa-l porti si pe el bine, mine! Cum m-ai purtat şi pe S-arțăgosul;... Venea, mare, ca vintul, Ca vântul si ca gândul, Cu parul lăsat în vânt..., Cu măciuca de pământ.. Toma, mare, d-auzea, Din gurita-i cuvinta: Cei vazut Om mai vedea, Ce-am facut Om judeca; Pin-atuncea, mai firtate, Da-ti minia la o parte Si bea ici pe jumatate, Ca sa ne facem dreptate! - D-alelei, murgutule, D-alelei drăguțule, Ce-am gândit Am izbândit, Dar si ceasul mi-a sosit. Sapă-mi groapa din picior Si-mi așterne fânişor,
