1. Subliniază predicatele şi desparte frazele în propoziții. Subliniază cu două linii con- juncția adversativă însă şi conjuncțiile conclusive. a) Până l-adânci bătrâneţe pe români îmbărbătaşi, Însă, vai! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorinţă Şi-al tău nume moştenire libertății să îl lași. (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea - La Cozia) b) ... Când vă vorbeam astfel, eram legat, supus, Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus. (Gr. Alexandrescu, Uliul şi găinile) c) Ignat se apropia de patruzeci de ani, era deci cu vreo șaptesprezece ani mai mare ca Ion... (Camil Petrescu, Un om între oameni) d) Jap asculta cu o obscură înduioșare şi se uita țintă în ochii copilului. Dar acesta nu venea în fiecare duminică; ceasurile de auroră sufletească şi de voie bună erau prin urmare puține pentru Jap. (G. Galaction, Viteazul Jap) 2. Construieşte câte o frază în care conjuncțiile însă, deci, aşadar şi locuțiunile conjunc- tionale prin urmare şi în concluzie să se afle între propozițiile coordonate şi alte fraze cu conjuncțiile în interiorul propoziției coordonate. Subliniază predicatele și desparte frazele în propoziţii.​