❗- Este posibil! zise vulpea şi reveni la gândurile sale. Viaţa mea este monotonă. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile seamănă între ele şi toţi oamenii seamănă între ei. Aşadar, mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mea va fi senină. Şi, uite lanurile de grâu... Eu nu mănânc pâine. Pentru mine, grâul este inutil. Lanurile de grâu nu-mi amintesc de nimic. Dar părul tău e precum grâul. Aşadar, când tu mă vei fi îmblânzit, grâul îmi va aminti de tine. Şi voi adora adierea vântului prin grâu... ❗. Vulpea privi îndelung la Micul Prinţ: - Te rog... îmblânzeşte-mă! zise apoi. - Cât aş vrea! răspunse Micul Prinţ, dar nu prea am timp. Am de căutat prieteni. - Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă! - Ce să fac? întrebă Micul Prinţ. - Trebuie să fii foarte răbdător! Pentru început, te vei aşeza mai departe de mine, pe iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei vorbi. Însă, în fiecare zi, vei putea să te aşezi un pic mai aproape de mine. A doua zi, Micul Prinţ reveni. - Era mai bine dacă reveneai la aceeaşi oră... zise vulpea.
