„În dimineața aceea, bunicul meu dinspre tată m-a trezit pe la trei. Mi-a spus: „Bogdan, trebuie să plecăm!" [...] La vârsta aceea, o trezire matinală este, în sine, garanţia unei aventuri. Ştiam de cu seară că, până în ora patru, voi pleca la drum, cu tataie, unul lângă altul, cu bicicletele la Băileşti. Era vara lui 1981; tataie avea 74 de ani împliniţi şi era verde ca mărul înflorit; eu aveam 14 ani şi mai aveam o bicicletă Pegas, culoare alb 13, cu roţi mici - se produceau pe undeva pe lângă Braşov, parcă. Bicicleta o aveam, într-un fel, tot de la tataie. Nu era încă ora 4 când am plecat, dâră lângă dâră în praful aproape compact al ulițelor, cu tataie spre oraş. Între Negoi şi Băileşti, pe unde am luat-o noi, nu ştiu dacă-s 10 kilometri. Am traversat lanuri de porumb cu verdele umed, brazde îmburuienate cu scaieţi purtând flori monumentale şi cu un parfum de neînchipuit, greu şi dulce; am lăsat în urmă diguri mici ale sistemului de irigație, am trecut un pod de lemn peste un canal... În răsăritul soarelui, în faţa noastră, doar tăcerea drumului gol; în aer, sub cerul uşor, o răcoare înrourată. Şi acolo, între praful dospit al drumului de ţară, lumina promiţătoare a răsăritului şi cerul înalt al dimineții exact acele banalităţi care-i fac pe tinere, eram eu şi tataie, mergând alături. Şi vorbeam nepoţi şi pe bunici să se simtă atât de bine împreună. La un pas deasupra pământului, alunecam amândoi spre oraş; în spate, umbrele noastre aproape se sprijineau una de alta. Cu nasul în miresmele amestecate ale dimineții (Adrian Cioroianu, O dimineaţă cu tataie, vol. Cartea cu bunici) A. 1. Notează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor subliniate în text. 6p​