M-am pomenit intr-o seara cu o vizita neasteptata. Pe masa, printre manuscrise si condeie, aparu, la etajul unde salasuiesc, intr-o insula de asfalt, un greiere elegant. N-as putea spune cat a fost el de surprins de prezenta mea in mijlocul unui talaz de hartii mazgalite, razimata-n cot si silind un alt greiere, mic, prins intre degete si muiat in cerneala, sa fac slove minuscule, identice in intimitatea lor cu cantecul lui de clopotel cat bobul de mazeri. S-a oprit pe masa si a stat sa se reculeaga. imi inchipui ca m-a vazut si ca a ramas confuz de ciudata mea indeletnicire, el care cunostea munca spicelor, rumegatul vitelor, ghitara vantului si osardia cartitii oarbe.
In fata lui am avut un sentiment speriat, modificat de un sentiment ingeresc. M-am ridicat respectuos de pe scaun si, fara sa vreau, l-am salutat
