Citește fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerințele, pe o foaie separată.
Cățelul – alb cu negru, un ochi acoperit de o pată albă ovală și celălalt de una perfect rotundă, neagră – mătura cu coada praful din curte. Aștepta. Mihai ținea în mâna stângă o bucată de plăcintă cu cartofi. Specialitatea lui Buna. O ținea ridicată deasupra capului și cățelul Ares se uita când la ea, când în ochii lui Mihai. Aștepta o comandă, dând nerăbdător din coadă.
— Salută! i-a cerut Mihai.
Cățelul s-a ridicat atunci în șezut, cu lăbuțele din față lipite de pieptul blănos. Cu botul întredeschis, părea că zâmbește. [...]
Era o zi însorită care anunța o vară lungă, plină de lumină. Era bine în curtea bunicilor, în satul lor unde animalele își făceau glasul auzit mai mult decât oamenii. Adia un vânticel călduț dinspre ogorul și grădina de zarzavaturi care se întindeau dincolo de marginea curții. Mirosea a promisiune, a spații deschise pe care un băiețel de vârsta lui Mihai le cutreiera cu pasul lui mic, fără a putea ajunge vreodată la capătul lor.
Mihai venise la bunici doar de două zile, dar deja avea impresia că este acolo de o veșnicie. Întotdeauna zilele erau mai lungi acolo, iar nopțile, cu toate sunetele muzicale ale satului, îi încărcau bateriile mai repede decât acasă. Lui Mihai îi plăcea să se trezească în zori, aproape odată cu bunicii, și să stea așa sub așternuturi, ascultând mișcările curții. Atunci era în mijlocul lumii, toate se întâmplau în jurul său. Lumea întreagă îl aștepta pe el, se pregătea să-l primească așa cum se cuvine pentru o nouă zi. Lui Mihai îi plăcea să audă acest ritual de gătire.
În farfurie mai rămăsese o bucată mică din plăcinta bunicii. Ares se lingea pe bot, uitându-se la ea. „Haide, Mihai, dă-mi-o și pe aia“, păreau să spună ochii lui. „Fac ce îmi spui tu, numai să mi-o dai.“ Băiatul se amuza teribil. El nu apucase decât să se lingă pe degete. Și, chiar dacă îi era tare poftă, preferase ca prima plăcintă – încă fierbinte când i-o adusese Buna – să i-o dea cățelului.
— Bine, a ta este, i-a zis Mihai. Dar să nu afle Buna. Rostogolește-te!
Cățelul alb cu negru s-a rostogolit în praf, stârnind norișori fini în aerul începutului de vară.
Mircea Pricăjan, Pumn de fier
A. 60 de puncte
1.Transcrie, din textul dat, două diminutive.
2.Explică modul în care s-au format următoarele cuvinte din text: întotdeauna, veșnicie.
3.Scrie șase cuvinte din familia lexicală a cuvântului alb.
4.Delimitează în propoziții fraza de mai jos, menționează ce raport există între acestea și valoarea morfologică a cuvântului scris italic.
„O ținea ridicată deasupra capului și cățelul Ares se uita când la ea, când în ochii lui Mihai.“
5.Construiește un enunț în care grupul de cuvinte a se linge pe bot să fie folosit ca locuțiune.
6.Indică două repere spațiale și un reper temporal din textul dat.
7.Precizează tipul de narator din textul dat, ilustrându-ți opinia printr-un exemplu.
8.Menționează o caracteristică a satului în care locuiesc bunicii lui Mihai.
9.Prezintă o trăsătură a lui Mihai, care se desprinde din enunțul:
„Și, chiar dacă îi era tare poftă, preferase ca prima plăcintă – încă fierbinte când i-o adusese Buna – să i-o dea cățelului.“
10.Explică, în 30 – 50 de cuvinte, enunțul:
„Lumea întreagă îl aștepta pe el, se pregătea să-l primească așa cum se cuvine pentru o nouă zi.“
B. 30 de puncte
Scrie o recenzie de 100 – 150 de cuvinte, în care să prezinți impresiile tale despre un volum ilustrat care să conțină textul Cum e lumea de Veronica D. Niculescu.
În redactarea textului tău, vei avea în vedere:
• să ai un conținut adecvat cerinței;
• să incluzi informații generale despre autor;
• să prezinți pe scurt subiectul/despre ce este vorba în carte;
• să respecți normele de ortografie și de punctuație;
• să fii atent/atentă la aspectul textului, adică la așezarea în pagină și la scrisul lizibil.
Notă. Se acordă 10 puncte din oficiu.
rapid dau 100 p
