2 Din tainele cărţii ............ Castana din poveste după Octav Pancu-laşi Astă toamnă, într-o dimineaţă, am plecat de acasă supărat. Băiatul meu cel mic rup- sese o filă dintr-o carte, o făcuse ghemotoc şi începuse să se joace cu el. După ce am ieşit pe poartă, în urma mea, din castan a căzut o castană. A căzut pentru că îi venise vremea să cadă, nu cum ar putea unii să creadă, pentru că s-a căţărat în castan, iar de acolo a alunecat şi a căzut. Nu. Castana nu şi-a julit genunchii şi nu şi-a rupt pantalonii. Ajungând pe pământ, ea s-a întrebat: 24 - Ce-o să se întâmple cu mine? Nu cunosc pe nimeni. N-am niciun prieten şi fără prieteni e tare greu! Apoi, nu pot să stau aşa, fără să fac nimic... - Da... ai dreptate! Aşa nu se poate! îi răspunse cineva. - Poftim?! Se miră castana. Cu cine am onoarea? - Cu mine! Permite-mi să mă prezint: Sunt ghemotoc. Un ghemotoc de hârtie. - Încântată... şi tu de unde ai căzut? Din ce copac? Deşi era tare necăjit, ghemotocul râse: -A! Eu nu cresc în copac. N-am căzut. Am fost aruncat! - Aruncat? Interesant... zise castana. De unde ai fost aruncat? - De la o fereastră. Şi adăugă: N-aş vrea să crezi că mă laud, dar n-am fost dintotdeauna un ghemotoc oarecare... - Îmi închipui... se grăbi să-l întrerupă cas- tana. La început ai fost o sămânţă de ghemotoc... Ghemotocul râse iar, deși nu avusese când să-i treacă necazul: -A, nuu... La început am fost o filă dintr-o carte. O carte foarte interesantă. Dar fila a fost rup- tă şi... Eh, mai bine nu mai vorbim... Sunt, în felul meu, un înţelept. Ştiu multe, cunosc multe.... Ce bine! se bucură castana. Înseamnă că tu ai putea să-mi dai un sfat... - Ce-ai vrea să afli de la mine? - Nu pot să stau fără să fac nimic. Ce sfat îmi dai? - Dar ce ştii să faci? - Când am căzut din castan, am făcut pac!. Se pare că asta ştiu să fac: pac!. - Pac! face puşca. Pe când eram o filă dintr-o carte, cartea a fost împrumutată unui vânător. Iar puşca lui făcea pac!. Dacă şi tu ştii să faci pac!, cred că e bine să te însoţesc la vânător şi să-l rogi să te ia la vânătoare... - Da, ar fi bine. Însoţeşte-mă! leşiră din curte, o luară la dreapta, apoi la stânga, şi nu ţin bine minte dacă apoi o luară din nou la dreapta sau la stânga. Important este că nimeriră casa vânătorului. Castana sună la uşă şi-i deschise un ogar. - Dumneavoastră sunteţi vânătorul? întrebă castana. Din tainele cărţii 2 .......... - Nu, eu sunt câinele lui de vânătoare... Vânătorul nu este acasă. Spuneţi-mi mie ce doriti... - Ştiţi... eu sunt o castană! Am căzut din castan şi, când am căzut, am făcut pac!. - Ca puşca! zise ogarul. - Întocmai! Şi cum nu vreau să stau de pomană, v-aş însoţi cu bucurie la vânătoare... Ce părere aveţi? - Îmi pare rău! Dumneavoastră nu ştiţi să faceţi pac!, ca puşca. Poate n-aţi auzit bine... - Poate... Ştiu şi eu? -Am auzul foarte bun, dar se întâmplă să mă mai înşel, zise ogarul. Puşcă, vă repet, nu puteţi fi... Şi uşa se închise. - - Ce facem? întrebă ghemotocul. - Nimic... Se pare că m-am înşelat. Când am căzut din castan, n-am făcut pac!. - Dar cum? - Nu-mi dau seama... - Poate ai făcut boc!. Se poate să fi făcut boc!. Dacă e aşa, ce sfat îmi dai? - Boc! face ciocanul fierarului. Pe vremea când eram o filă dintr-o carte, cartea a fost împrumutată şi unui fierar. El avea un ciocan care făcea boc!. Dacă şi tu ştii să faci boc!, cred că e bine să-l rogi pe fierar să te ia în atelier... - Da, zise castana. Însoţeşte-mă! Plecară spre casa fierarului. Acolo, castana bătu la uşă şi-i răspunse un papagal: - Cine e acolo? - Dumneavoastră sunteţi fierarul? întrebă castana. - Eu, fierar? Ha! Ha! Eu sunt un papagal. Dar tu cine eşti? - Sunt o castană. Am căzut din castan şi când am căzut am făcut: boc!. - Ca ciocanul! zise papagalul. - Întocmai! Şi am venit la fierar să-l rog să mă ia în atelier. - Nu se poate! Tu nu ştii să faci boc!, ca ciocanul. Poate nu ai auzit bine. Ghemotocul o întrebă: - Ce-ai făcut? - Nimic. lar m-am înşelat. - Poate ai făcut toc!. - Posibil. Și dacă e aşa, ce sfat îmi dai? - Toc! fac tocurile ghetelor când mergi. Dar toc se numeşte şi unealta de scris. Adresa cizmarului n-o ştiu, dar pe a povestitorului, da. De la fereastra lui am căzut eu. Băiatul lui cel mic m-a rupt din carte şi m-a făcut ghemotoc. Ar fi bine să te însoţesc la povestitor, să-l rogi să scrie şi despre tine. Acolo, le deschise tocmai băiatul povestitorului, care-l recunoscu pe ghemotoc. Acesta îi reproşă că l-a rupt, iar băiatul încercă să-l liniştească, luându-l, îndrep- tându-l şi lipindu-l la loc, în carte. -Acum nu mai am cu ce să mă joc, zise băiatul. -Ba da, cu această castană... Aici trebuia să te aduc de la început... Aşa se face că am venit acasă şi am găsit cartea întreagă, iar pe băiat, jucându-se cu o castană.
Pls delimitarea textului in fragmenteeeeeeeee am nevoie urgent plss helppppp ​