Mi-ar placea să-nvăt şi eu odată scamatoria asta, cu minţitul Oricum, aici, la Gemenii mei, cum şi spun în glumă membrii familiei Geamănu, nu mi-am permis nici cea mai mică minciună, nici capricii, mi-am înăbuşit sentimentele, am fost la fel de bună şi de răbdătoare cu toți cinci, plus bona. Am fost răbdătoare cu doamna Geamănu, pe nu- mele mic Margareta, care mă pune la treabă cel mai mult. Trece cu pas moale pe lângă mine şi mi-e destul de greu să-i ghicesc gândurile îndärätul zâmbetului ca de actriță la Hollywood. M-am purtat bine şi cu fiica ei, Gabi, care nici ea nu-mi dă pace, noroc că nu prea stă mult pe-acasă, dimineata are scoală, e într-a opta, iar seara merge la meditatii... [...] Pe Gabi o cunosc de când am venit aici, avea nouă ani pe-atunci. [...] Sunt bună şi cu domnul Geamănu, chiar dacă el nu mi-a zâmbit niciodată de când m-am mutat în casa lor. Se uită la mine în treacăt, cu severitate, și pasul lui apăsat este al unui om dur. Ajurea, știu eu prea bine că nu-i așa, am văzut între cei doi soţi câteva scene pe care n-ar fi trebuit să le ştiu, dar noroc că nu-s ca bona, nu duc vorba. Sunt bună și cu Mateut, care a apărut în casa asta exact în aceeaşi zi cu mine. E subțirel ca un fir. Țin la el, deşi se strâmbă îngrozitor la mine şi, mă rog, îmi scoate limba cam des spiriduşul ăsta drägălaș. Numai găluşca de Cici vine uneori lipäind la mine, se clatină ca un om beat, când în faţă şi-n spate, când într-o parte și-n alta, apoi se lipește de mine cu palmele deschise şi mă atinge cu obrajii ei mătăsoși. Are un an și trei uni şi, la fel ca mine, suportă capriciile tuturor: nii o mângâie pe creștetul saten, alții îi frământă nita de pe braţe şi picioruse, fiindcă-i moale ca atul de cozonac şi foarte bună de smotocit, o fiecare are altă pretenție de la ea. (La fel se intampl ridică în braţe şi-o învârt ca s-o audă râzând, şi cu mine, fiecare îmi cere altceva) [] mine, că mă apreciază măcar un pic, ba chiar Eram absolut sigură că şi ei sunt multumiti Ima cul avut impresia că doi dintre membrii familiei iubesc: Cici şi, ei da, domnul Geamănu insusi, care nu-mi zâmbeşte niciodată. Până ieri man simțit bine la ei: o familie obişnuită din care faceam și eu parte, cu care, de fapt, må identificam com plet. Ieri însă, fără să le pese că, din camer discutie alăturată, i-aş fi putut auzi, au început o despre mine. Mă bârfeau! Mă analizau în fel şi chip rintele. Calități puține, defecte multe. Îmi discutau până iar asta a spus-o originea! Principalul reproş subtilul domn Geamanu ar fi că n-am memorie 7. De parcă el ar avea! Că nu sunt destul de înaltă, că am îmbătrânit prematur şi ,,mai are şi pistrui". Iti ving Mateut să râzi, zău aşa. Asta, cu pistruii, a spus-o iar el e plin de pistrui pe amândoi obrajii. [...] Au trecut câteva săptămâni de la cumpli ta discuție. Cu mirare trebuie să observ ca n-ay renunţat la mine. Dar s-a întâmplat ceva ciudat Mi-au găsit o geamănă (să fie influenţa numelu scris pe uşa apartamentului?) şi au aşezat-o vizavi de mine, tot în hol. Mã enervează teribil pentru că, de câte ori vreau să mă uit la lămâiul care a făcut o singură lămâie, nu văd un ghiveci, ci, din ce în ce mai mărunte, un șir infinit de ghivece. [...] motiv. Geamăna de vizavi mă enervează și din alt Grație ei văd în sfârşit cum arăt: nicicum! Nu sunt nimic. Iar acolo unde mi s-a dus luciul sunt un Ioana Pârvulescu, Nu ştiu sa mint, in volumul Uite cine vorbeşte, Editura Art, 2016 nimic cu pistrui." scrie trasaturile textului
