6. Oralitatea este, probabil, cea mai importantă trăsătură a operei lui Creangă. Ea îşi are originea în natura duală a personalității sale, de scriitor şi de actor totodată. Creangă nu povesteşte doar, ci dialoghează cu cititorul, comentează acțiunile şi vorbele personajelor şi chiar pe ale sale, se mustrå sau se îndeamnă la povestire: Dar ia să nu ne depărtăm cu vorba şi sa incep a depăna firul poveştii; Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun povestea si od rog s-o ascultati. Comentariile autorului sunt întărite de proverbe, zicatori, adesea introduse prin formula stereotipă vorba ceea, care creează impresia de adresare directă, familiară: Vorba ceea: Părinţii mănânci agurida si fiilor li se strepezesc dinţii. Şi vorba ceea: La calic slujesti, calic ramai. Identifică formule ale adresării directe în Povestea lui Harap-Alb. ​.