- N-o băga în seamă pe albină! s-a auzit un glas tot de sus, iar păianjenul a ridicat din nou capul. N-a văzut decât o petală albă de trandafir care zbura, ba nu era o petală, era un fluture. Cred că muncește prea mult și de la asta i se trage! a continuat fluturele. E mereu stresată și nervoasă. - Tu nu munceşti? a întrebat cu o voce mică păianjenul, parcă lipsit de orice chef să intre în vorbă cu cineva. - Eu, să muncesc?! a zis surprins fluturele. Eu n-am nicio treabă. Sunt balerin, prim-solist. Fluturele s-a apropiat mai mult şi atunci a ob- servat păianjenul că, într-adevăr, purta niște ci- pici de balet. Ca să-i demonstreze, a făcut câteva piruete pline de grație prin aer. - Ia zi-mi, cum de-ți reuşesc şmecheriile alea de mai devreme? E vreun talent special? 1 - Nu-i niciun talent, a bombănit păianjenul. Pur și simplu sunt ca Spiderman... ai auzit de el? a mai întrebat, plin de speranță. - Este cu siguranţă un nume bun de scenă, a răs- puns gânditor fluturele. Știi ceva? Aș putea să te ajut. Am un impresar foarte bun, el 1-a lansat și pe greier, care are acum concerte în toată grădina, sold out până la primă- vară. Greierul e o vedetă, îți zic eu. Impresarul ăsta ar putea să te facă faimos și pe tine. Păianjenul nu prea ştia ce era acela un impre- sar, însă cuvinte ca ,,vedetă" sau ,,faimos" îi erau cunoscute și îl umpleau de entuziasm. Sigur că şi-ar fi dorit să fie ,,faimos" și ,,vedetă", exact ca adevăratul Spiderman, aşa că i-a spus fluturelui că ar da orice să-l întâlnească pe impresar. - Vezi tu cireșul ăla de la poartă? Vino în cinci minute la scorbura de lângă creanga aia un pic lăsată, bine? a mai spus fluturele şi şi-a luat zbo- rul în direcția pe care i-o indicase.
