Intervenind în disputele lingvistice privind natura limbii române, B. P. Hasdeu stabileşte un echilibru între orientarea latinistă a reprezentanţilor Şcolii Ardelene şi ideile antilatiniste ale lui [tex]\mathrm{Al}[/tex]. Cihac, sustinând că statistica pe care se bazau aceştia este falsă, din moment ce nu ne dezvăluie valoarea de circulaţie a cuvintelor folosite.

Ce înțeles acordă Hasdeu ideii de „circulaţie a cuvintelor"?