faceți o continuare a textului din minim o pagină
Băiete, spuse încă odată cireșul. Nu te mira de nimic: începe, vezi bine, am înflorit. Asta se întâmplă în fiecare an. N-ar fi mare lucru. Dar acum e altceva. la aminte: începe; mai bine zis a început. Eşti dintre cei norocoși. Cere-mi numaidecât ce ai de cerut! Repede. Trebuie să plec la consiliu?... Limba micului Cantemir se dezmor- ţi. Cuvintele se îngrămădiră atât de mul- te în gura lui, că primele douăzeci şi no- uă ieșiră împreună. Se auzi un fel de mmmcccaabbbunddiiiiirunsttualllmeooo, cât se poate de caraghios. Cu toată graba lui, cireşul dădu drumul unui râs aşezat, de grosimea zidului cetății Crăciuna.​