în mitologia greacă, originea păianjenului este explicată printr-o competiție între zeița Atena și o faimoasă țesătoare pe nume Arahne. Numele aces- teia din urmă înseamnă „păianjen". Arahne o pro- voacă la un concurs de țesut chiar pe inventatoarea acestui meşteşug, zeița Atena. Zeița țese scena victo- riei sale asupra lui Poseidon, care i-a inspirat pe locu- itorii cetății să îşi numească orașul după numele său. La rândul ei, Arahne realizează o tapiserie cu scene mai puțin măgulitoare pentru zei (de exemplu, iubirile lui Zeus cu Leda, Danae sau Europa), dar perfecțiunea lucrării nu poate fi negată nici măcar de Atena. Supă- rată că există cineva mai priceput decât ea, zeiţa rupe țesătura rivalei sale. Simțindu-se nedreptățită, Arahne se spânzură. Zeiței i se face însă milă de Arahne și o aduce înapoi la viață sub forma unui păianjen, care își poate țese în continuare povestea, cu altfel de fire. Tradiția orală islamică susţine că, în timp ce călă- torea de la Mecca la Medina, urmărit de soldați, Profetul Mahomed s-a refugiat în Peștera Thawr. Povestea spune că Allah i-a cerut unui păianjen să țeasă o pânză la intrarea peșterii, iar Mahomed a scăpat teafăr întrucât soldații s-au încrezut în pânza de păianjen şi au trecut de peşteră fără să mai veri- fice dacă este cineva înăuntru. De atunci, pentru fapta sa, se crede că păianjenul trebuie respectat. O poveste similară apare în tradiția evreiasca atunci când David este urmărit de regele Saul. TREI IDEI PRINCIPALE!
