De citit textul și de scris lucrurile despre care se vorbesc:
Odată cu apusul civilizației antice, dispare și modul de producere și difuzare a cărții. Timp de opt secole, cuvântul scris se
mută din atelierele copiștilor în scriptoriile mănăstirilor. Doar
muncii călugărilor medievali învățați îi datorăm continuitatea
culturală care leagă epoca modernă de civilizația antică.
De cea mai mare importanță pentru istoria cărții este
civilizația chineză. China a fost cea care a dăruit lumii hârtia,
un suport ieftin și practic pentru scris; apariția hârtiei a dus
la înlocuirea scrierii de mână prin imprimarea cu ștampila.
Pe o planșă de lemn era sculptat în relief un text sau un desen,
apoi se aplica cerneala cu o pensulă. După ce pe planșă era
așezată o foaie de hârtie, fiind apăsată cu un rulou, părțile în
relief ale lemnului lăsau pe hârtie o copie a imaginii sculptate. Cea mai veche carte imprimată prin această metodă simplă de tipărire, numită tehnică tabelară, este o colecție de aforisme, Sutra de diamant, datată din 11 mai 868. Chinezii au inventat și caracterele mobile, care însă n-au putut înlocui niciodată
în China imprimarea tabelară, din cauza multitudinii
semnelor grafice pe care le are scrierea hieroglifică chineză: numărul acestora se ridică la câteva zeci de mii!
La începuturile tipăririi cărților în Europa stă figura lui Johann Gutenberg, un bijutier din orașul german
Mainz. Invenția lui consta din trei elemente: forme
pentru turnarea literelor dintr-un aliaj de plumb, cerneală „lipicioasă” și un teasc
adaptat pentru tipărit. Pentru a imprima o carte, erau suficiente doar vreo trei sute
de caractere mobile variate, care cuprindeau literele majuscule și minuscule, cifrele, semnele de punctuație etc. Marea lucrare a lui Gutenberg, a cărei apariție este
Biblioteca Mazarini
socotită drept punct de pornire pentru tipărirea cărților, a fost
monumentala ediție în limba latină a Bibliei din anul 1456.
Către anul 1500, în Europa existau deja 1700 de teascuri tipografice și fuseseră tipărite circa 40 de mii de titluri de carte, care
însumau aproape 20 de milioane de volume. Inventarea tiparului
deschidea calea spre epoca numită mai apoi Renașterea.