Uneori , în plimbarile et cu Valérie , Maryse ajungea până la Pont des Arts . De fapt , refacea , poate fără s - o știe , drumul celor care odinioară se duceau să la bacul și s treacă pe celalalt mal . Cateodată o apuca pe strada Universitäpi , apoi fie pe Sfint Părinţi , fie pe Mazarine . Din cand in cand se oprea in fata galerilor de pictură sau , mal ales , in fata právälilor de antichitati . Ba chiar intra , cu Valérie in lesa . Negustorii sunt obişnuiţi cu javrele clientilor . N - ar protesta nici să - i pici cu ceară . Și au dreptate . N - au potrivita cum să ştie de unde sare lepurele . O doamna insopită de un câine e de altfel foarte cu asemenea prăvălii . Mai complicat e dacă se întâlnesc două doamne In sotite de câini . Sau trei ... Cainii din Paris , iată un capitol aproape inepuizabil . Există adevărată , cultura a animalelor de companie . Recunosc Însă că eu prefer pisicile , mal precis pisica mea de - acasă . A adus - o , într - o bună zi , Marianne , nu mai stiu de unde . 0 värise , ghem de lână beige ' , Intr - un cosulet de nuiele . La inceput dormea cu noi in pat . Deasupra cupolel Institutului , cerul era galben - cenuşiu , pádos . Cu o zi inainte se anunţase poluare de nu ştiu ce grad şi alertă , şi Maryse avea senzația că abia se poate respira , îşi simţea gâtul iritat , de asemenea nasul , ochii , deşi poate nu era decât o simplă impresie , un fel de autosugestie . .. Parcă şi Valérie avea dificultăţi de respira tie : tuşea , se îneca , horcäia . Aşa că Maryse se gândi să facă stânga imprejur și să se Intoarcă acasă . Numai că , lată , ajunsese deja in apropierea Academiei , trecu pe sub o arcadă de piatră şi văzu Pont des Arts Intesat de turişti , poate din cauza lor e oraşul atât de poluat , se gândi ea jumătate în glumă , jumătate în serios . Valérie pârea mai grăbită decât până atunci , trăgea de curea . Continuarà amândouă să înainteze . [ - ] Pe pod , ca intotdeauna , mai ales turişti japonezi . Sprijiniți de parapet admirá , de - o parte şi de alta a podului : insula zisă a Cetății , celelalte poduri , printre care hat departe podul tarului Alexandru , iar pe sub poduri , alunecând pe sub poduri vaporaşele pline de alți turişti , care , la rândul lor , privesc şi admiră clădirile de pe maluri , insula Saint - Louis , insula Cetăţii şi , bineînţeles , Pont des Arts intesat de turişti , mai ales japonezi ... Poate că a admira nu e chiar verbul cel mai potrivit , căci nu e nimic contemplativ in agitaţia lor fotografică . Între ochi şi peisajul citadin se interpun neincetat aparatele de fotografiat . Probabil că actul de admirație în toatăsolemnitatea al reculegeres lut nu va avea loc decat mai tarziu , la hotel , or și mai taralu , acasa , in Japonta . Prin intermediul fotografier . Deocamdată , turisti par nyte paparan at peisajulut parizian , pe care it härtuiese si - 1 mitraliaza fara mila . Sunt seltația si graba lor : Ca şi cum timpul le - ar fi misurat . Și se pare ca asa si este ... Cer mai mulți nu rămân decât doud - trei zile la Paris , după care izbituare mai s pleacă în alte tari europene ori pe Coasta de Azur Au concedit extrem de scurte in comparatie cu europenit . Sunt multi si sosesc mereu altit . In aşa fel , încât se poate spone , cu toate ca sunt atât de asemanatori , cel putin pentru ochiul nostru neo bisnuit cu fizionomille asiatice , că în ciuda acestei impresit de repetare , valurile de turisti japonezi , ca undele Senei , nu sunt niciodată aceleași . Vin , fotografiază se intorc la ei în ţară . Nu au prea multi tentația să rămână . Ori rămân cu o treaba precisă , în serviciu comandat . Sa lucreze , de pildă , pentru diferite intreprinderi ja poneze sau chiar franceze in contact cu faponia . [ ... ] Nu ştiu dacă Maryse chiar se gândea la toate astea . Drept sa spun habar nu am la ce se gandea . În dimineața aceea , deschise un ochi și , constatând că lumina zn rilor e încă subțire și palpaietoare la fereastră , Il închise repede la loc . Ba chiar se Intoarse pe partea cealaltă , cu fața la perete . După câteva clipe , o simți pe Valérie că trage de cuvertură , aşa cum facea in fiecare dimineaţă când Maryse întârziat se scoale . Dacă picioarele stăpânei ieşeau de sub acoperitoare , cățeaua nu scăpa niciodată ocazia să i le linga . Maryse , fireşte , se gâdila şi le îndola în mod reflex , se incovriga în poziţie fetală , dar somnul nu mai era ca inainte . Acum căţeaua trăgea de cearceaf . De aceea , nici nu putea să latre . Doar marala Incetişor , enervată de pofta de somn a femeii culcate în pat . Nu peste mult timp , Maryse căuta în sertarul unui scrin ' , printre dantele , pan glici şi evantaie , zgarda lui Valérie . Aceasta nu se împotrivi . Dimpotrivă , dădea bu curoasă din coada . Amândouă coborâră cu grijă scările marchizei şi se îndreptarà către grilajul negru al porţii . Acolo , cățeaua execută figura ei favorită : se ridică îndouă labe şi - şi vârî capul în spaţiul dintre două volute ale feroneriei . Era destul de periculos ce făcea de câteva ori i se
