vă cunosc și eu numele. • Se îndreaptă spre un băiat mărunțel, cu privirea în pământ, din banca întâi. Îi prinde bărbia și îi ridică uşor capul, apoi îl privește în ochi cu blândeţe. Copilul nu avea nimic încăpățânat în privire, numai un fel de sfială sălbatică. Cu o forţare care părea că i-a sleit glasul, băiatul răspunse încet: - Culiță. - Ei, hai, băiatule! Vezi? Nu te bat, nu te mănânc. Răspunde frumos: cum te cheamă? insistă învățătorul.
