Vremea era pe la toaca, dar caldura, incl in toi, juca rotind ca risfrângerile unei ape tainice pe deasupe caselor adormite. (lita se ridica, pustie si singuratica, spre strialucirea asfintitului. Clopote incepurà a bat dulce si trist, de la bisericile targului. Fetita se opri o vreme in loc, ascultánd.
- Asa sunau clopotele si atunci... sopti ea cu ochii dusi.
Cei doi tovarisi trecurà domol pe cárarea din marginea ulipii pánã sus in deal, la plopii lui Mihalce.
Acolo Lizuca se opri si bagi de samá cà s-a isprivit cenuga.
- Patrocle, ce facem noi acum? intrebà ca pe cafel.
Patrocle isi scuturà urechile mari si o privi tintà:
- Nu stiu, stápânà!
Prin plopii tremuritori stribätu un freamät prelung. Duduia Lizuca zise:
- De aicea trebuie si apucim pe drumusorul de la stânga. Chiar si frunzele plopilor se-ntore intr-acol Pe urma, avem si trecem printre livezi si prin dumbrava Buciumenilor, si indata dam de cásuja bunicile Dack am isprivit cenusa, mergem pana acolo si inapoi nu ne mai intoarcem. Acolo nu ne bate nimeni bunicuta are sA plángà si are si se bucure cl am venit. Pe tine te dor picioarele, Patrocle?
- Nu.
- Nici pe mine. Hai si mergem. Uite, Patrocle, pe aicea drumul e mititel si ingust, da-i mai fruma decat in tárg. Si la dreapta si la stánga s-au adunat pápusoi. Se migcã si suná ca niste sabii. Dar eu nu m tem. Ei ne indeamnà inainte si ne pot apára de multe jivine rele. Vezi tu? pâpuçoii au si impârâteasi, Patrock O floare mare si mandri: bunica zicea el o cheama Sora-Soarelui. Sa ne oprim aici, lAngã ea. Ce mai faci mati Sora-Soarelui?
Floarea cu coroanà aurie se clatina lin spre copila, la adierea vántului.
- Imi pare bine cl te gasesc inaltà si frumoasi, urma Lizuca. Noi ne ducem la bunicuta si la bunicul.
- Foarte bine, aprobi floarea-soarelui.
- Caci acasi nu mai putem sta. Tata a bâtut din picior la bunici si nu mã mai last la dansii. Si când co tata acasi, mámica se sfadea" cu dánsul: sipa subpire, cerea sa vanda livezile si pádurea. Tata nu voia pi zicea d sunt ale mele, rimase de la mama. lar mámica tropãia marungel si se uita holbat si a c&zut pe scaun lesinate si tata a sárit si a stropit-o cu apà. Pe urmá tata s-a dus; iar mámica má tot bâtea, dar eu nu plángeam. ME strecuram la Patrocle, in cusca lui, si stam acolo ascunsà si má gándeam la mama, care s-a dus si nu s-a ma intors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!
Floarea lisa sã cada deasupra copilei douã petale ca niste fluturi de lumina si clAtina intristatà din cap.
- Aça-i cá pe aici e drumu la bunicii mei? Atunci, haide si mergem, Patrocle, ca altfel intárziem.
La doi pasi de duduia Lizuca, câtelul scurma repede cu o lab un musuroi de furnici, apoi isi vari bott in el, mirosind. Indatà incepu sá scuture din cap si sá pufneasca, topaind la dreapta si la stánga.
Lizuca incepu a râde.
