2.
Se dă textul:
,,Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi gotca, iese afară în grădină şi
începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui
său. Şi cum sta el pe gânduri şi nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de ruşine, numai iaca se
trezeşte dinaintea lui cu o babă gârbovă de bătrâneţe, care umbla după milostenie.
Basmul - aplicații fragment de text
- Da ce stai aşa pe gânduri, luminate crăişor? zise baba. Alungă mâhnirea din inima ta,
căci norocul îți râde din toate părţile şi nu ai de ce fi supărat. Ia mai bine miluieşte baba cu ceva.
- la lasă-mă-ncolo, mătuşă, nu mă supăra, zise fiul craiului. Acum am altele la capul meu.
- Fecior de craiu, vede-te-aş împărat! Spune babei ce te chinuieşte; că, de unde ştii, poate
să-ți ajute şi ea ceva?!
-
Mătuşă, ştii ce? Una-i una şi două-s mai multe; lasă-mă-n pace, că nu-mi văd lumea
înaintea ochilor de năcaz.
- Luminate crăişor, să nu bănuieşti, dar nu te iuţi aşa de tare, că nu ştii de unde-ţi poate
veni ajutor.
Ce vorbeşti în dodii, mătuşă? Tocmai de la una ca dumneata ţi-ai găsit să aştept eu
ajutor?
- Poate ţi-i deşanţ de una ca aceasta? zise baba. Hei, luminate crăişor! Cel-de-sus varsă
darul său şi peste cei neputincioşi; se vede că aşa place sfinţiei sale. Nu căuta că mă vezi gârbovă
şi stremţuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, ştiu dinainte ceea ce au de gând să izbovească
puternicii pământului şi deseori râd cu hohot de nepriceperea şi slăbiciunea lor. Aşa-i că nu-ţi
vine a crede dar să te ferească Dumnezeu de ispită! Căci multe au văzut ochii mei, de-atâta amar
de veacuri câte port pe umerele acestea. Of! crăişorule, crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai
vântura ţările şi mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, iute aşa, pe degete,
şi toate ar fi după gândul tău. Dar uite ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa! Iartă-mă, Doamne,
că nu ştiu ce mi-a ieşit din gură! Luminate crăişor, miluieşte baba cu ceva!
Fiul craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban şi zice:
- Ţine, mătuşă, de la mine puţin şi de la dumnezeu mult."
(Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă)
i de
4. Explicaţi rolul virgulelor din primul enunţ al fragmentului.
inim